Ant u ri
Pi che 'ns al camp i curo
fanciòt e masnajó
e i pipo 'l liane, i pì sparziài
cui ch'i han za 'n buca i cristo.
La cana e l'amuzùa
dal zuìare a ciapà 'l raine
ch'i sauto e ch'i cacàro
la nùac pì che d'au dì.
E da invern la giàsa,
tic ans la scurajùala,
i crèp, al rabatùale,
i péi anmuai e i vèrs...
Quanc an ans 'ec quadrét
pasai ansèma ai tèimp,
quanc pas a 's cul mirét
brancài an mèz ai mó,
quanc vèrs d'e'd doi vigét
con i ort aulong la riva,
Pidrè bonamma
e Celestina
ch'l'ha da piantà 'l tumatiche...
Taz tcoz adès,
al rive i so 'd cimèint,
al pont un n'è pì cul,
e i vèrs, i crij e i brag
i son cui d'i areclam.